Ce înseamnă designul de produs neuroincluziv?

Oricine învață o limbă nouă cunoaște senzația: mintea este deja suprasolicitată încă înainte ca învățarea propriu-zisă să înceapă. Un ecran cu culori care se schimbă în permanență, indicii care apar brusc pe ecran și o navigare care se comportă diferit de la o pagină la alta consumă atenție care este de fapt necesară pentru vocabular și gramatică. Exact aici intervine designul neuroincluziv.

Termenul sună la prima vedere ca un cuvânt de specialitate pentru un grup restrâns de utilizatori, de exemplu persoane cu ADHD, autism sau dislexie. De fapt, el descrie o atitudine fundamentală: un design care ia în considerare de la bun început faptul că oamenii percep și procesează informațiile în mod diferit, în loc să trateze aceste diferențe ulterior ca pe un caz special. Nu un utilizator standard față de care toți ceilalți reprezintă o excepție, ci o gamă de percepții care face parte din concepție încă de la început.

Predictibilitate: să știi ce urmează

Un principiu central este predictibilitatea. Atunci când un exercițiu arată azi la fel ca ieri, când un buton se află mereu în același loc și păstrează aceeași funcție, când o lecție urmează un tipar recognoscibil, creierul nu mai are nevoie de energie pentru a descifra din nou interfața. Această energie rămâne astfel disponibilă pentru învățarea propriu-zisă. Pentru persoanele care își pierd ușor concentrarea din cauza suprastimulării, acest lucru nu este o amabilitate, ci condiția de bază pentru a putea rămâne concentrate.

Mai puțini stimuli, mai mult control

Un al doilea principiu este cantitatea redusă de stimuli: fără animații care pornesc automat, fără mesaje de succes care apar brusc, fără sunete care se declanșează fără motiv. Fiecare stimul suplimentar este o mică distragere, indiferent dacă a fost gândit ca motivație sau nu, chiar dacă provoacă mai mult stres decât motivație.

La fel de important este însă ca această cantitate de stimuli să nu fie stabilită uniform, la un nivel scăzut, pentru toată lumea. Unor persoane care învață le place puțină muzică de fundal, altele au nevoie de liniște completă pentru a se concentra. De aceea, un design bun presupune ca nivelul de stimuli să rămână reglabil: cine dorește mai mult primește mai mult. Cine dorește mai puțin primește mai puțin. Setarea implicită ar trebui să fie discretă, dar controlul rămâne întotdeauna la utilizatori.

Auzi clar, citește clar, înțelege clar

În al treilea rând: informațiile ar trebui să fie accesibile prin mai mult de un singur canal senzorial. A citi un cuvânt nou este altceva decât a-l și auzi, iar unele persoane înțeleg și rețin limbajul vorbit mult mai bine decât pe cel scris, sau invers. „Aș dori o cafea, vă rog” poate fi afișat ca propoziție pe ecran, dar abia atunci când este auzit și vorbit devin cu adevărat perceptibile pronunția, ritmul și accentul. Cine oferă ambele simultan nu se bazează pe o singură cale de acces spre înțelegere.

Strâns legată de aceasta este limba însăși: formulări clare și lipsite de ambiguitate, în loc de ironie, jocuri de cuvinte sau propoziții care permit mai multe interpretări. „Aproape gata, mai este doar o sarcină” este clar. „Cred că nu mai lipsește mult” lasă loc de interpretare, pe care unele persoane trebuie mai întâi să îl descifreze cu efort, înainte de a înțelege măcar ce se dorește a se spune.

Construit nu pentru puțini, ci pentru toți

Ceea ce leagă toate aceste principii: ele au fost dezvoltate din nevoile persoanelor care reacționează deosebit de sensibil la un design defectuos, dar îmbunătățesc experiența pentru practic oricine. O structură predictibilă nu ajută doar în cazul ADHD, ci și pe oricine deschide o aplicație obosit, după o zi de muncă stresantă. O cantitate de stimuli redusă și reglabilă nu ajută doar în cazul hipersensibilității senzoriale, ci și în vagonul aglomerat de tren, unde pur și simplu nu vrei să te confrunți cu animații clipitoare. Un limbaj clar nu ajută doar în cazul dislexiei, ci pe oricine tocmai învață o limbă străină și încă nu înțelege fiecare nuanță. Aceasta este esența designului neuroincluziv: nu există un grup țintă pentru care este construit și un altul care beneficiază de el. Este același grup.

Nu există un grup țintă pentru care este construit și un altul care beneficiază de el. Este același grup.

Așa gândim noi Norimo

La Norimo, aceste principii nu sunt un adaos ulterior, ci fac parte din structura de bază. Cine dorește poate reduce sau dezactiva complet, din setările de liniște, animațiile, sunetele de fundal și efectele automate, în funcție de ce îi face bine într-o anumită zi, în spiritul unei abordări mai calme a învățării limbilor. Exercițiile urmează o structură fixă, recurentă, astfel încât te poți concentra pe conținut, nu pe modul de utilizare. Iar cuvintele și propozițiile noi pot fi, de regulă, atât citite, cât și ascultate.

Nu am luat aceste decizii pentru că se vând bine, ci pentru că suntem convinși că un design bun servește în cele din urmă tuturor celor care vor să învețe cu Norimo, nu doar celor care cer acest lucru cel mai tare.